Consilierea psihologică reprezintă o intervenţie în scopul prevenirii, remiterii sau asistării rezolutive a unor probleme personale (emoţionale, cognitive, comportamentale), cu impact individual, familial şi socio-profesional dezorganizator.

Cheia tuturor intervenţiilor circumscrise consilierii este dezvoltarea unor noi strategii de coping, activarea resurselor blocate, complementare sau compensatorii, astfel încât persoanele, cuplurile, familiile în dificultate să-şi găsească propriile soluţii, utilizându-şi potenţialul de care dispun. În munca de consiliere scopul este sprijinirea clienţilor în a-şi explora propria persoană pentru a se înţelege mai bine, pentru a-şi conştientiza propriile nevoi, aşteptări, pentru a avea o mai mare încredere în sine, de a rezolva şi depăşi problemele prin resurse personale, prin modificarea atitudinilor, concepţiilor şi comportamentelor manifestate în context existenţial specific.

Succesul unei consilieri constă în posibilitatea clientului de a nu rămâne ancorat sau dependent de consilier, ca urmare a deblocării capacităţii sale de a-şi gestiona şi rezolva problema într-un mod responsabil: persoana consiliată învaţă să emită soluţii discriminative, să-si asume consecinţele, să evite repetarea greşelilor şi, în caz de eşec, să aibă capacitatea de a se remotiva pentru o nouă încercare de soluţionare a problemelor, utilizându-şi toate disponibilităţile şi neaşteptând permanent o nouă formă de ajutor decât atunci când nu şi-l poate oferi singură, cu adevărat. Un nivel crescut de autoîncredere şi de clarificare asigură autonomia clientului şi deschide calea unor comportamente responsabile şi unei bune capacităţi de a face faţă stresurilor, crizelor sau provocărilor existenţial ulterioare.

Eşecul muncii unui consilier este uşor de observat atunci când clientul stagnează în reacţii de negativism, inerţie, lamentativitate, neajutorare şi dependenţă; reacţiile dezadaptative se agravează ori apar comportamentul protestatar sau revendicativ, perseverarea în eroare şi autosabotarea. Acesta este semnul fie al unei intervenţii neprofesioniste a consilierului, fie reprezintă indicatorul necesităţii unui proces terapeutic mai adânc şi mai bine structurat. În consecinţă cazul poate fi orientat către un terapeut profesionist sau către un alt consilier.