Întoarcerea acasă din teatrul de operatii reprezintă astăzi un proces destul de brusc în care soldaţii care şi-au finalizat misiunea se întorc “înapoi în lumea reală” deseori la o distanţă de câteva zile de ultima lor luptă. Acum au nevoie să se readapteze la un mediu total schimbat, la o nouă lume în care nimic nu este aşa cum ei au trăit pentru atâta timp. La figuri zâmbitoare care nu ştiu cum arată războiul şi nu ştiu că în urmă cu puţin timp, persoana din faţa lor şi-a văzut probabil prietenul murind sau o altă atrocitate a războiului. Ei se confruntă cu o diferenţă enormă între lumi şi câteodată simt că nu se mai pot adapta “acasă”.

Nu toţi militarii care au trecut printr-un incident traumatic vor avea nevoie de ajutor specializat. În timp, mulţi dintre aceştia se pot recupera cu ajutorul familiei şi prietenilor. Totuşi alţii dezvoltă probleme de sănătate mentală care includ anxietate, depresie, stress posttraumatic şi consum riscant de alcool, împreună cu dificultăţi relaţionale, de muncă şi cotidiene. Este important de ştiut că uneori, problemele de sănătate mentală pot să nu apară decât peste câţiva ani.

Viaţa de familie atât a femeilor cât şi a bărbaţilor care se întorc din teatru poate fi afectată în măsura în care existau fisuri în relaţie anterior plecării în misiune. Fisuri cărora nu li s-a dat atentie şi care acum au găsit teren favorabil să se adâncească. Distanţa şi timpul petrecut departe de cel drag reprezintă un test pentru rezistenţa relaţiei.

Severitatea, incidenta si consecintele stresului posttraumatic cresc sau descresc in functie de contextual social inconjurator. Desi tulburarea poate fi o consecinta a luptei, societatea ii poate ameliora conditiile. Numindu-ne soldatii “eroi” sau “mercenari”, am putea face o mare diferenta in revenirea lor acasa.