Tratarea fobiilor cu ajutorul EMDR

Tratarea fobiilor cu ajutorul EMDR

O noua procedura de tratament care a fost propusa pentru persoanele care sufera de fobii este EMDR (eye movement desensitization and reprocessing), o metoda structurata, noninvaziva si limitata in timp care poate fi aplicata fie ca interventie specifica, fie in contextul mai larg al altor abordari terapeutice. Numeroase studii controlate arata ca EMDR accelereaza recuperarea din patologiile care apar dupa evenimente de viata traumatizante. Obiectivul principal in acest tratament este sa proceseze amintirile evenimentelor initiale care provoaca patologia, decat sa lucreze asupra raspunsurilor conditionate printr-o strategie de expuneri graduale sau prelungite la stimuli care declanseaza fobia.
EMDR este ghidat conceptual de asumptia ca disfunctiile prezente (raspunsurile fobice) sunt manifestari ale evenimentelor trecute neprocesate. Multi dintre clientii fobici reexperienteaza parti ale cosmarului lor ori de cate ori sunt confruntati cu stimulul fobic. In aceste conditii, amintirea anterior stocata este activata asociativ de o situatie prezenta. De fiecare data cand starea afectiva asociata cu evenimentul traumatic este declansata, exista un nivel comparabil de frica si o perceptie similara a pericolului din timpul evenimentului original.
Tratamentul EMDR al fobiilor specifice se bazeaza pe un protocol standard cu trei etape. Dupa identificarea amintirilor legate de fobie, se utilizeaza o abordare a trecutului, prezentului si viitorului, care include urmatorii pasi:

a) Reducerea distresului legat de una sau mai multe amintiri care genereaza fobia;
b) Deconditionarea efectelor stimulilor prezenti care declanseaza raspunsul de frica;
c) Pregatirea clientului pentru confruntari viitoare cu stimuli conditionati.

Tulburarile fobice fara o componenta traumatica in etiologie, tind sa raspunda mai putin la EMDR decat cele cu o conditionare clara care este raspunzatoare cauzal de aparitia fricii. De exemplu, persoanele cu arahnofobie(fobia de paienjeni), in general nu-si amintesc experientele traumatice asociate cu paienjeni, care sa poata explica frica lor. De aceea poate fi dificil de gasit o tinta care ar putea sa evoce suficienta tulburare pentru a seta reprocesarea EMDR. Faptul ca frica de paienjeni este atipica in modul de a raspunde la tratamentul EMDR este sustinuta de asumptia ca severitatea acestei fobii este asociata cu dezgust si teama de contaminare. Acest lucru poate indica faptul ca oamenilor nu le plac paienjenii pentru ca ei provoaca dezgust si nu pentru ca sunt legati de o experienta traumatica.
Pe langa fobiile cu origini traumatice, aplicarea EMDR e preferabila in cazurile in care expunerea in vivo este costisitoare (ex: fobia de zbor cu avionul), dificil de administrat (fobia de tunete) sau periculoasa (fobia de viespi sau diverse proceduri medicale). De exemplu, contrar tratamentului in vivo pentru arahnofobie, in care clientul este incurajat sa ia in palma un paianjen viu, ar fi dificil sa ceri clientului sa se expuna in aceeasi maniera la o viespe. Si cu siguranta nu toti terapeutii vor avea in cabinet caini mari sau mici, sobolani, viespi sau serpi. In acest sens, EMDR poate fi o alternativa practica.